Am decis sa reabordez prima tema cu care mi-am inceput blogul sub o noua forma. Daca initial am ales sa abordez totul din perspectiva mistica a magiei verzi denumita de catre adeptii sai wicca, de data aceasta am ales sa ma opresc asupra ispasirii pacatelor din punctul de vedere al asa-zisilor crestini. Nu ma refer aici la oamenii simpli care se duc cand pot la biserica si participa la slujbele importante, ci la cei care duc mai departe ideile lor despre credinta. Si totusi ce se intampla cand ajungi sa fii pus in fata unor situatii-limita, unde ajung sa fie amenintate vietile celor dragi tie? Pana unde merge omenia propavaduita de blanda religie si unde incepe sa isi arate coltii natura animala a omului, care ramane caracterizat pana la urma de instinctul de supravietuire?
Cam asa s-ar putea rezuma foarte pe scurt tema celui mai nou film semnat de regizorul Frank Darabont ,,The Mist”. ,,Negura” acopera un orasel linistit, tipic american, iar ce este in ea reprezinta amalgamul tuturor fricilor umane. Monstrii de toate taliile zac in ceata, unde isi asteapta noile victime, iar totul este rezultatul (fireste) al unui experiment militar nereusit. Surpriza filmului o consta faptul ca povestile oamenilor nu mai sunt dispersate. Camera nu mai este nevoita sa alerge dintr-o casa in alta, ci toata actiunea se desfasoara intr-un supermarket. Noua situatie creeaza de asemenea probleme secundare. Oamenii obisnuiti sa traiasca individual, trebuie acum sa invete sa se asculte si sa se accepte unii pe ceilalti. Ca o reiterare a ,,Imparatului Mustelor” al lui Golding, copiii-adulti se impart in trei tabere, care ajung sa se lupte mai mult intre ele decat cu monstrii adevarati. Prima dintre ele a carui conducator este un negru este cea a ,,realistilor”. Ei nu cred in basmele de adormit copiii si nici nu vor sa ramana ca sa le ofere posibilitatea altora de a deveni eroii zilei pe CNN. Pe principiul ,,ce iti faci cu mana ta se numeste lucru manual”, ei parasesc adapostul de sticla si dispar in ceata probabil pana la urmatorul film… Grupa a doua este constituita din cei care cred prea mult (oare?!), dar care au nevoita ca fricile lor sa le fie continuu alimentate de un ,,preacher”, o femeie care se converseaza cu Dumnezeu chiar si cand merge la toaleta. Oare singurul mod de salvare ramane credinta oarba? Cu siguranta gasca number three nu ar fi de acord. Ei sunt cei mai cool. Ei sunt Supermanii si Wonderwomen-ele epocii moderne, care i-ar salva pe toti daca ar avea mijloacele necesare si care sunt gata sa foloseasca orice arma impotriva monstrilor ucigasi. Ei au forma fizica potrivita unei astfel de incercari si functioneaza pe principiul lui Harap-Alb. Astfel ca chiar daca nu dispun de superputeri prietenia ce ii leaga ii ajuta sa depaseasca toate obstacolele…
Si totusi ce ar fi daca am privi totul din unghiul ,,credinciosilor”? Infruntarea mortii poate fii privita ca o dovada de trufie dusa la extrem? Si pana la urma cine sunt cei care ispasesc pacatele celor cu adevarat vinovati? Si unde mai are loc dreptatea divina in aceasta poveste?
P.S. Pentru detalii mai multe referitoare la filme care trateaza cele 7 pacate consultati acest blog deosebit de interesant: Enjoy the Silence
